10 filme SF extrem de deprimante și întunecate

Filme științifico-fantasticeÎn esență, explorați realitățile și viitorurile în care posibilitățile sunt nesfârșite. În aceste filme, tehnologia nu cunoaște granițe, viața extraterestră este obișnuită, iar spațiul a fost explorat până la cele mai îndepărtate părți. Popularitatea acestui gen nu a scăpat de la începuturile sale la începutul secolului al XX-lea. Astăzi, science fiction rămâne una dintre cele mai dominante teme din cinema. Există o mulțime de filme SF care vor apărea în 2025, inclusiv cele foarte așteptate Un loc linistit Partea a III-acare va fi o continuare a epicei francize extraterestre a lui John Krasinski.

Multe filme științifico-fantastice prezintă un viitor optimist în care circumstanțele vieții se îmbunătățesc datorită progreselor rapide ale tehnologiei. Pe de altă parte, unele proiecte înfățișează realități afectate de forțele teribile ale naturii. Deși este neplăcut să te uiți la ele, filmele științifico-fantastice întunecate arată cele mai proaste posibilități, înfățișând scenarii fictive care sunt de-a dreptul îngrozitoare.

10

Eu sunt legenda (2007)

Singur în apocalipsă

Ideea unei apocalipse zombi este terifiantă în sine, dar… Sunt o legendă arată cât de rău pot ajunge lucrurile. Intriga spune povestea lui Robert Neville (Will Smith), care este considerat ultimul om de pe planeta Pământ. Un leac pentru cancer a fost dezvoltat cu succes, dar a creat, fără să știe, o ciumă care a transformat oamenii în mutanți hiper-agresivi care nu se opresc la nimic pentru a-i infecta pe alții.

Viitorul descris în film este complet sumbru. New York este un pustiu pustiu, ruinat, lipsit de orice viață umană. Clădirile și străzile sunt pline de vegetație, suferind din cauza haosului pe care l-a adus focarul. Deoarece monștrii sunt nocturni, orele din timpul zilei devin și mai sinistre. Este complet liniște aici, iar Neville trebuie să supraviețuiască izolării doar cu compania câinelui său. S-a confirmat că Will Smith își va relua rolul în Eu sunt legenda 2continuarea mult așteptată a poveștii.

9

Blade Runner (1982)

Neo-noir într-un oraș distopic

Celebrul neo-noir al lui Ridley Scott Blade Runner demonstrează pericolele reale ale progresului tehnologic. Având în vedere dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale în timpul nostru, ideea acestui film devine și mai înfricoșătoare. Blade Runner reprezintă un viitor în care societatea a creat replicanți; oamenii artificiali sunt practic imposibil de distins de oamenii reali. Singura diferență este că le lipsesc complet toate emoțiile.

Povestea îl urmărește pe Rick Deckard (Harrison Ford), care are sarcina de a elimina patru replicanți care au scăpat de coloniile lor și s-au întors pe Pământ. Chiar dacă filmul prezintă minunile evoluției umane, cinematografia creează o atmosferă de frig, ploaie și întuneric. Atmosfera poveștii este dură și se potrivește perfect circumstanțelor decorului distopic. Filmul a continuat în 2017 Blade Runner 2049 și va continua în serialul mult așteptat Blade Runner 2099.

8

Lucru (1982)

Paranoia la maxim

Horror-ul lui John Carpenter din 1982. Lucru este adesea citat drept unul dintre cele mai bune filme științifico-fantastice din toate timpurile și din motive întemeiate. Acesta este un film aproape perfect din toate punctele de vedere. A avut o poveste grozavă, o distribuție grozavă și efecte care au fost înaintea timpului lor. Lucru Nu adaugă puf în plusși acesta este unul dintre motivele pentru care circumstanțele sunt la fel de sumbre ca și ele.

Povestea are loc la o bază de cercetare îndepărtată din Antarctica, unde un grup de oameni de știință sunt atacați de un extraterestru răuvoitor care se poate transforma cu ușurință în forma victimelor sale. Acest film se deosebește de paranoia pe care o evocă.. RJ MacReady (Kurt Russell) și ceilalți cercetători sunt înnebuniți de faptul că această creatură ar putea fi oricare dintre ei. Ei sunt într-o situație îngrozitoare, practic nu au unde să se întoarcă. Finalul deschis face povestea și mai întunecată și mai terifiantă.

7

Akira (1988)

Teste de stat și final șocant

Akira Acțiunea are loc într-un viitor care a suferit consecințele războiului. Filmul are loc în 2019 în Neo-Tokyo recent reconstruit, la 30 de ani după ce orașul original a fost distrus în timpul evenimentelor din al treilea război mondial. Povestea îl urmărește pe Kaneda (Mitsuo Iwata) în timp ce încearcă să-și salveze prietenul Tetsuo (Nozomu Sasaki) de la testele guvernamentale rău intenționate. Aceasta este o poveste magistrală științifico-fantastică care explorează temeinic teme de rebeliune, putere necontrolată și experimentare. Povestea despre Akira cu adevărat sfâșietor și combinat cu un stil de animație uimitor.

Deși intriga este complexă, temele sunt pe cât de evidente, pe atât de emoționante. Filmul demonstrează cum climatul politic și progresul științific îi determină pe oameni să facă lucruri groaznice. Viitorul aduce noi forme de putere, iar unii nu se vor opri la nimic pentru a o folosi în avantajul lor. Este provocator de gândire și frustrant pe mai multe planuri, iar acesta este unul dintre motive Akira considerat unul dintre cele mai bune filme anime din toate timpurile.

6

Orașul întunecat (1998)

Întuneric constant

Orașul întunecat duce caracteristicile macabre la un cu totul alt nivel. În acest viitor noir distopic, John Murdoch (Rufus Sewell) se trezește și descoperă că ar fi comis o serie de crime brutale, dar nu-și poate aminti ce s-a întâmplat. Solicitat să fugă, Murdock se trezește rapid într-un mediu de coșmar plin de întrebări fără răspuns.

Acest film are cea mai întunecată atmosferă imaginabilă. Întotdeauna este noapte într-un oraș necunoscut, dar nu pare să deranjeze pe nimeni. Construirea lumii este magistrală și se potrivește perfect cu narațiunea de mister. Orașul întunecat finalul scoate capacul de pe evident, făcându-l cu atât mai convingător. Regizorul Alex Proyas face o treabă grozavă creând un mediu ciudat care să se potrivească cu povestea suprarealistă. Acest film este extrem de subestimat în genul său, dar povestea sa este în egală măsură misterioasă și deprimantă.

5

Niciodată să nu mă lași (2010)

Clonarea neetică

Mark Romanek Never Let Me Go oferă o profunzime emoțională impresionantă cu foarte puține resurse. Povestea îi urmărește pe Tommy (Andrew Garfield), Ruth (Keira Knightley) și Katie (Carey Mulligan) în timp ce cresc împreună la internatul Hailsham. Când ajung în sfârșit la maturitate, își dau seama de circumstanțele șocante ale existenței lor: sunt clone crescute cu scopul exclusiv de a dona organe.

Spre deosebire de multe filme științifico-fantastice, calitatea Never Let Me Go decurge din explorarea unui concept simplu. Totuși, acest lucru nu slăbește în niciun fel esența. Ideea clonării este simplă, dar este încorporată în narațiune într-un mod sfâșietor, explorând relațiile, scopul și dragostea. Este o metaforă tristă a ceea ce înseamnă să fii om.și cum se vor schimba implicațiile acestei probleme în viitor.

4

Brazilia (1985)

Vis cu febră sălbatică

Brazilia își imaginează un coșmar fantastic halucinogen și îl aduce pe ecranul de argint. Comedia întunecată a lui Terry Gilliam îl urmărește pe Sam Lowry (Jonathan Pryce), un umil birocrat care trăiește într-un viitor distopic. Într-un stil foarte asemănător cu George Orwell. 1984Lowry există într-o societate totalitară ai cărei locuitori sunt în permanență sub supraveghere strictă și supuși terorii.

Lucrurile încep să se schimbe pentru Sam după ce o întâlnește în sfârșit pe Jill Layton (Kim Greist), femeia pe care o salvează în vise nesfârșite. Oricât de absurd este filmul, realitatea bizară pe care o prezintă este hotărât mizerabilă. Filmul explorează numeroase concepte, de la complexitatea birocrației autoritare până la sensul viselor. Natura întunecată și capricioasă este însoțită de un mesaj care devine și mai întunecat odată cu finalul. Acesta este, fără îndoială, unul dintre cele mai bune filme ale lui Terry Gilliam și o bijuterie ascunsă a science fiction-ului.

3

Luna (2009)

Criza de identitate izolata

Duncan Jones Luna demonstrează oroarea izolării, mai ales când se adaugă elemente de science fiction. Povestea îl urmărește pe astronautul Sam Bell (Sam Rockwell) când își încheie în sfârșit perioada de trei ani ca miner lunar pe suprafața Lunii. Realitatea lui Sam este spulberată când descoperă o versiune mai tânără a lui, după ce roverul său se prăbușește într-o mașină de recoltat.

Luna a avut un buget relativ mic, dar a creat o poveste gânditoare, provocatoare din punct de vedere emoțional, folosind resursele de care dispunea. Scenariul misterios al lui Sam se transformă de la o tragedie complexă la o tragedie melancolică atunci când adevărul despre circumstanțele lui este în sfârșit dezvăluit. Filmul oferă un comentariu deprimant asupra ideilor de izolare, identitate și sănătate mintală. Are o poveste plină de inimă, care folosește science fiction ca un mediu blând pentru a privi omenirea printr-o lentilă diferită. Sfârșitul Lunii leagă totul împreună într-un mod cu adevărat dureros.

2

Snowpiercer (2014)

Un coșmar al clasicismului pe șine

Ce se întâmplă când aproape toată omenirea moare și supraviețuitorii trăiesc în același tren? Prin zăpadă răspunde la această întrebare cu stil într-un film care este mai mult decât pare. Curtis (Chris Evans) locuiește în spatele trenului, printre cei mai săraci pasageri. Calitatea vieții locuitorilor din bucătărie este pe cât de jalnică. Toată lumea moare de foame, iar condițiile sunt absolut dezgustătoare. Cât despre lumile post-apocaliptice, Prin zăpadă va fi, fără îndoială, una dintre cele mai proaste de locuit, cel puțin pentru cei care nu au bani.

Mediul extern a devenit potrivit pentru viață odată cu debutul celei de-a doua epoci glaciare. iar singurul loc de refugiu are o calitate a vieții care este poate mai rea decât moartea. Pe măsură ce Curtis și pasagerii din spate se apropie de mașinile din față, ei asista la o etapă de clasă și bogăție care devine alarmant mai complexă. Crezi sau nu, Prin zăpadă se presupune că aceasta Willy Wonka o continuare, o afirmație care are mai mult sens în contextul finalului.

1

Drum (2009)

Tată și fiu împotriva lumii

Aruncând o privire la cele mai întunecate și deprimante filme științifico-fantastice, John Hillcoat Drum poate fi cel mai corect exemplu. Povestea urmărește un bărbat (Viggo Mortensen) și fiul său (Kodi Smit-McPhee) în timp ce își fac drum printr-o America pustie și ruinată. Peisajul a devenit un pustiu complet ca urmare a unui dezastru neprevăzut pe scară largă.

Un bărbat și un băiat merg la mare și trebuie să facă față realității dure care îi înconjoară. Acest film merge în locuri mai întunecate decât îndrăznesc majoritatea poveștilor. Prezentarea unei lumi post-apocaliptice pare cu adevărat realistă, dar amploarea sălbăticiei umane se extinde până la limitele cele mai îndepărtate. Operă științifico-fantastică Atmosfera este gri, narațiunea este tragică și ilustrează un viitor care arată cât de crudă poate fi umanitatea în anumite circumstanțe. Drum finalul este la fel de sfâșietor și nu se reține deloc.