10 filme de groază care au fost în mod clar inspirate de Rosemary’s Baby

Copilul lui Rosemary (1968) este un film de groază revoluționar care a schimbat genul. Puterea sa provine din complexitatea sa psihologică, care combină groaza supranaturală cu fricile din viața reală. Filmul spune povestea lui Rosemary, o tânără manipulată de soțul ei și de vecini, o sarcină dureroasă și finalul iconic al filmului. Această premisă atinge anxietățile legate de autonomia corporală, încredere și maternitate.

Ce face Copilul lui Rosemary Influent este abordarea lui nuanțată a groazei. În loc să se bazeze pe frică sau sânge, creează tensiune prin paranoia și frica psihologică. Publicul se întreabă care este adevărul, împărtășind groaza tot mai mare a lui Rosemary. Filmul a fost, de asemenea, pionier în utilizarea unui cadru urban, de zi cu zi, arătând că groaza poate prospera în ceea ce este obișnuit și familiar, spre deosebire de castelele și conacele îndepărtate ale filmelor de groază anterioare. Cu prequelul recent lansat Apartament 7A, Copilul lui Rosemary Temele de control, manipulare și trădare rezonează profund, făcându-l un clasic care continuă să inspire cineaștii de groază până în zilele noastre.

10

The Omen (1976)

Clasicul lui Richard Donner are mai multe asemănări

Un alt clasic culturalSemn (1976) îmbină cu măiestrie tensiunea psihologică cu groaza supranaturală, călcând pe urme Copilul lui Rosemary (1968). Ambele filme împărtășesc o temă comună: frica părinților și conștientizarea tulburătoare că un copil nevinovat poate fi conectat la forțele malefice. Semn amplifică această frică concentrându-se asupra unei familii puternice și influente, în timp ce se confruntă cu posibilitatea terifiantă ca fiul lor Damien să fie Antihrist.

Semn explorează teme de profeție religioasă, influență satanică și pierderea controlului parental. Acest lucru crește aceeași anxietate psihologică ca Copilul lui Rosemary creează, dar adaugă o amenințare supranaturală mai evidentă prin prevestirile înfricoșătoare și decesele din jurul copilului. Atmosfera, tensiunea, imaginile terifiante și muzica emblematică fac din aceasta o experiență horror remarcabilă, demonstrând încă o dată că groaza subtilă, bazată pe caracter, poate lăsa o impresie de durată.

9

ereditar (2018)

Debutul psihologic de groază al lui Ari Aster readuce amintiri din trecut

ereditar (2018) explorează cu măiestrie teme ale fricii familiale și ale răului moștenit, întemeindu-și oroarea în dinamica relațiilor de familie. ÎN ereditarororile provin din moștenirea întunecată, ocultă a familiei, care reflectă Copilul lui Rosemaryexplorarea influențelor satanice ascunse.

Ari Aster folosește o narațiune cu ritm lent, concentrându-se pe o mamă în timp ce descoperă adevăruri tulburătoare despre copilul ei și familia ei. Filmul combină cu pricepere groaza psihologică cu elemente supranaturale, creând un sentiment tot mai mare de groază, pe măsură ce personajele principale se trezesc izolați și neputincioși în fața forțelor care nu pot fi controlate. Atmosfera sufocantă se naște din conștientizarea terifiantă că soarta familiei este predeterminată. Folosirea durerii, a paranoiei și a imaginilor oculte face ereditar ecou modern al clasicilor. Prezentatori renumiți în Copilul lui Rosemary Şi ereditar ar fi trebuit să fie nominalizat la Oscar pentru a-și consolida și mai mult statutul clasic.

8

Vrăjitoare (2015)

Robert Eggers aduce groază populară întunecată

Robert Eggers Vrăjitoare (2015) este un lent de divertisment care se concentrează pe teroarea psihologică, paranoia și neliniștea religioasă. Ca Copilul lui Rosemary, Vrăjitoare explorează modul în care izolarea și neîncrederea în cadrul unei familii pot duce la dispariția acesteia. Groaza provine dintr-o forță nevăzută a maleficului, iar tensiunea crește încet pe măsură ce credința și starea de spirit a familiei se deteriorează.

Ambele filme folosesc o atmosferă claustrofobă în care personajul principal se confruntă cu o izolare din ce în ce mai mare. ÎN VrăjitoareThomasin (Anya Taylor Joy într-un rol riscant), la fel ca Rosemary, este neputincioasă împotriva forțelor supranaturale care îi manipulează familia în paranoia și autodistrugerea. Frica de intrarea răului în familie, combinată cu religia, se reflectă Copilul lui Rosemaryexplorarea forțelor rele ascunse. Dispunând de o abordare minimalistă, elemente de groază populară și un accent pe suferința psihologică, Vrăjitoare trezeşte aceeaşi teamă anxioasă pe care Copilul lui Rosemary pionier al groazei supranaturale.

7

Mamă! (2017)

O pildă întortocheată de Darren Aronofsky

Mamă! (2017) descrie escaladarea terorii și manipularea personajului principal într-un cadru domestic. Precum cea mai mare influență a lui, Copilul lui Rosemary, mamă! Se concentrează în jurul izolării din ce în ce mai mari a unei femei, pe măsură ce casa ei este invadată de forțe sinistre aflate în afara controlului ei. Personajul principal (interpretat de Jennifer Lawrence) își pierde treptat sentimentul de siguranță atunci când străinii îi invadează casa, la fel cum Rosemary își pierde controlul asupra sarcinii și asupra corpului în Copilul lui Rosemary.

Darren Aronofsky creează tensiune prin paranoia, confuzie și claustrofobie. Ambele filme abordează teme ale maternității și sacrificiului. Mamă!Narațiunea alegorică întărește oroarea faptului că corpul/viața unei femei este preluat de forțele externe. la revedere Mamă! cu siguranță mai dezbinător decât Copilul lui RosemaryEscaladarea suprareală, de coșmar din actul al treilea, oglindește construcția lentă a poveștii clasice despre sarcină către marea revelație, în care protagonista își dă seama prea târziu că a fost manipulată de cei mai apropiați.

6

Casa diavolului (2009)

Înainte de trilogia X, Ti West a făcut o pastișă din anii 80

Casa Diavolului (2009) se bazează în mare măsură pe groaza psihologică clasică, concentrându-se pe frica lentă, care formează o tânără care, fără să știe, se implică într-o conspirație sinistră. Filmul creează cu măiestrie tensiune izolând protagonistul într-o casă mare, înfiorătoare, unde paranoia și presimțirile escaladează treptat. Vulnerabilitatea și naivitatea personajului principal, deoarece este manipulată de străini aparent prietenoși, dar suspiciosi, reflectă stilul filmelor de groază anterioare.unde anxietatea și teroarea cresc mai degrabă în momente de liniște decât prin violență deschisă.

Explorarea filmului a cultelor, ritualurilor întunecate și a răului ascuns într-un cadru aparent obișnuit, de asemenea, ecou temele clasice ale forțelor ascunse ale maleficului care pradă o femeie nevinovată. Unul dintre cele mai bune filme regizate de Ti West. Casa Diavolului creează cu atenție o atmosferă de groază folosind filmări lungi, dialog minim și acțiune de rău augur, cu ritm lent, surprinzând perfect groaza psihologică care face acest film atât atemporal, cât și terifiant.

5

Preveniți (2016)

Comedie britanică slasher de Alice Lowe

Preveniți (2016) exploatează în mod inteligent oroarea psihologică a maternității concentrându-se asupra unei femei însărcinate al cărei copil nenăscut pare să o motiveze să comită acte violente. Ca Copilul lui RosemaryFilmul explorează teme de autonomie corporală, paranoia și izolare, concentrându-se pe o protagonistă feminină care devine din ce în ce mai deconectată de realitate. Experiența ei de a fi controlată de o forță de care nu poate scăpa – propria ei sarcină – reflectă senzația tulburătoare a corpului unei femei manipulat de forțele exterioare.

Filmul folosește efectiv umorul negru și groază pentru a explora așteptările societății în ceea ce privește sarcina și maternitatea, combinând elemente de film slasher cu o privire mai personală asupra taxei psihologice de a naviga într-o viață în care te simți consumat de frământările interioare. Dezlegarea treptată și pierderea controlului asupra propriei minți și acțiunilor de către personajul principal sub influența a ceva care crește în interiorul ei creează o atmosferă tulburătoare.

4

Brood (1979)

Un clasic timpuriu al lui David Cronenberg

Puiet (1979) explorează teme familiare ale maternității, traumei psihologice și groaza corporală, concentrându-se pe corpul feminin sub controlul forțelor externe. Filmul este centrat pe o femeie care urmează o terapie experimentală ale cărei emoții reprimate se manifestă fizic sub forma unor copii monstruoși. Această conexiune internă dintre maternitate și grotesc reflectă un comentariu puternic asupra pierderii controlului asupra corpului și asupra minții cuiva, precum și asupra fricii de a fi părinte.

Regizorul David Cronenberg creează o atmosferă de groază crescândă, deoarece dezvăluirea psihologică a protagonistului duce la consecințe înfiorătoare. Explorarea unei forțe secrete și răuvoitoare care manipulează corpul protagonistului în scopuri sinistre se inspiră în mod clar din Copilul lui Rosemary în special. Un amestec de groază psihologică și groază corporală clasică Cronenberg. Puiet creează o narațiune tulburătoare și unică a ororii controlului matern și a suprimării emoționale manifestată în moduri fizice brutale.

3

Guardian (1977)

Groaza psihologică a lui Michael Winner este la fel de înfricoșătoare

Tutore (1977) este un mare film de groază care explorează teama de izolarea urbană și răul ascuns care se ascunde în spatele condițiilor aparent obișnuite. Filmul se concentrează pe o femeie care se mută într-un bloc de apartamente din New York doar pentru a descoperi că locuitorii săi din altă lume au planuri sinistre pentru ea. Ca și alte filme de groază psihologică, Tutore explorează dezlegarea mentală și emoțională treptată a protagonistului cauzată de paranoia și manipularea supranaturală.

Filmul folosește o abordare cu ardere lentă pentru a crea tensiune, combinând elemente de groază gotică cu fricile moderne ale vieții urbane. Sentimentul de izolare al protagonistului, înconjurat de vecini ciudați, de neîncredere, creează o atmosferă claustrofobă pe măsură ce linia dintre realitate și coșmar se estompează. Temele de groază religioasă, cultele secrete și pierderea controlului protagonistei asupra destinului ei sunt cheia poveștii, inspirându-se din lucrările anterioare care se concentrează pe femeile vulnerabile vânate de forțele întunecate în medii familiare.

2

The Babadook (2014)

Chiller australian de la Jennifer Kent

Babadook (2014) aruncă o privire întunecată și brutală asupra temelor maternității, durerii și deteriorării mentale. Filmul se concentrează pe povestea unei mame singure care devine din ce în ce mai izolată și deprimată în timp ce se luptă cu prezența unei ființe sinistre. Ca Copilul lui Rosemary, Babadook descrie perfect coborârea treptată a personajului principal în nebunie cauzată de frică și anxietate pentru copilul ei.

Tensiunea filmului crește pe măsură ce explorează starea mentală fragilă a protagonistului, creând o atmosferă de frică în care linia dintre realitate și halucinație devine din ce în ce mai estompată. Prezența ascunsă a lui Babadook reflectă natura inevitabil a traumei și a represiunii emoționale. Concentrându-se pe căderea psihologică a mamei, cu groaza emanând din propriul psihic, Babadook evocă aceeași neliniște târâtoare întâlnită în filmele de groază clasice. Include, de asemenea, fenomenala Essie Davis și una dintre cele mai bune spectacole de groază pentru copii ale lui Noah Wiseman.

1

Fiica hainei negre (2015)

Horror supranatural în ritm lent de la Osgood Perkins

Fiica Pelerina Neagră (2015) evocă un sentiment de izolare și groază crescândă, inspirându-se din ororile psihologice clasice anterioare. Filmul urmărește două fete rămase singure la un internat în timpul vacanței de iarnă, unde forțele întunecate și supranaturale încep să ia stăpânire. El creează tensiune prin atmosferă concentrându-se pe dezvoltarea psihologică a personajelor, mai degrabă decât pe fricile manifeste.

Narațiunea lent, care combină teme de singurătate și obsesie, reflectă teama că Rosemary va fi manipulată de forțe nevăzute, malefice. Copilul lui Rosemary. Explorarea din film a vulnerabilității unei tinere și pierderea terifiantă a controlului asupra minții și corpului ei se leagă de ideea fricii interioare care se manifestă în ororile exterioare. Natura tulburătoare și ambiguă a prezenței răului, cuplată cu decorul rece și dezolant al filmului, creează o atmosferă în care paranoia și izolarea duc la consecințe tragice.